Confesiunile unui prieten imaginar

de Michelle Cuevas

Tipărită la editura Arthur

Pe scurt, povestea s-ar putea descrie ca fiind despre problemele existențiale ale unui prieten imaginar, care nu se recunoaște a fi imaginar, dar desigur, vă voi mai dezvolta:

Jacques Papier se pretinde a fi fratele și cel mai bun prieten al lui Fleur, cu care își împărtășea fiecare moment din viață. O însoțea la aceeași școală, în aceeași clasă, mâncau împreună clătite în formă de Simfonia Nr. 40 de Mozart, erau nedespărțiți în joacă ori când studiau. Singurul care îi mai despărțea din când în când era Francois, șoricarul cel rău. Toate bune până când află că Fleur are un prieten imaginar. Cum ar fi putut Fleur, atât de apropiată lui, să nu-i dezvăluie că are un prieten imaginar?! Nu îi era de ajuns prietenia lui?!

De abia atunci când se întâlnește cu o prietenă imaginară a unui amic de-a lui Fleur, află și realizează că el era prietenul imaginar al lui Fleur! Când toate amintirile i se prăbușesc și se amestecă, dintr-o persoană în carne și oase, e nevoit să se vadă transformat într-un personaj invizibil, creat de imaginația bogată al lui Fleur! Devine depresiv și după o întâlnire nu tocmai benefică cu BauBau, decide că vrea să plece și să se aventureze în lume.

Ce este un personaj imaginar? Voi aveți sau ați avut așa ceva? Jacques Papier dă o fugă la bibliotecă să caute intrigat despre ce-ar însemna personaj imaginar. Află că e același lucru cu tovarăș fictiv, confident mitic, camarad fantastic, plăsmuire familială, că într-un dicționar este descris ca o persoană alături de care îți place să petreci timp, dar care nu e reală, că trăiesc în copaci, iar uneori în magazinele pentru magicieni ori cele pentru călătorii în timp, în buticurile cu pălării ori în iazurile cu sirene. Sau în cărți, aș adăuga eu, precum cei din cartea lui A. F. Harrold - Imaginar ori vestitul Karlsson De-Pe-Acoperiș, creație al lui Astrid Lindgren.